SFÂRȘITUL EUROPEI – SUB BALTICA!

SFÂRȘITUL EUROPEI – SUB BALTICA!

 Imediat după încheierea celui de-ai doilea război mondial, lumea își sufleca mânecile pentru a clădi un viitor rațional. Umanitatea occidentală părea, în sfârșit, pregătită sau, mai degrabă, silită să își recapituleze critic erorile, pentru a se lepăda de boala care le-a provocat.  Au urmat, într-adevăr, aproape 80 de ani de încredere declarativă și echilibru aparent. Porțile progresului îmbiau, larg deschise, la optimsim iar istoria dădea semne că se lasă reeducată de noul suflu global al libertății. Pe parcurs, însă, îndemnat de aparenta lipsă de fricțiune istorică, visul a început să-și organizeze propriul coșmar. Exaltarea a trecut în nesăbuință și, folosind un drum ocolit, a condus noua lume spre vechiul blestem: iluzia dezlănțuită. Nimic – nicio catastrofă precedentă, nicio lecție istorică și nicio învățătură filozofică sau morală – nu a reușit să vină de hac dorului de orbire voluntară. Mințile puse să lumineze alte minți au pierdut legătura cu realitatea, după ce au declarat-o opera unui spirit malefic. Este de găsit, aici, un ecou gnostic dar, pentru a nu complica lucurile, este mai util să vorbim, acum, de scandalul faptelor și nu de geneza lor spirituală. Răspunzând invaziei ruse din Februarie 2022, o suită neîntreuptă de erori, un torent de decizii și fapte ireversibile au eliminat orice urmă de luciditate și amenință, cât se poate de credibil, existența lumii în care trăim. La un loc, toate aceste acte nebunie înverșunată se cheamă „politică externă” sau, în cuvinte de uz narcotic, „apărarea democrației”. Rezultatul previzibil este dispariția democrației și înfeudarea lumii europene în dependență, control și retorică goală. Pe scurt, Europa a pierdut, deja, războiul pe care Rusia și Statele Unite îl duc în Ucraina. Mai departe – dacă există vreun mai departe – războiul va urma conturul care duce spre catastrofa finală. Nici Rusia, nici Statele Unite nu mai timpul și dorința să apese pe frână. Pentru ruși, orbirea vine din mistică națională. Pentru americani, din himera dominației mondiale care se crede eliberatoare și cere eliminarea Rusiei ca mare putere. Nimic nu este rațional și totul este necugetat în premizele și desfășurarea acestui conflict. Mai întâi, premiza stupidă după care Rusia poate fi îngenunchiată economic. Sancțiunile curg dar rezultatul este un minuțios ignorat efect de bumerang. Economia care slăbește și își va găsi sfârșitul curând este economia  Europei, nu economia Rusiei. Foarte probabil, ideea prostească după care Rusia poate fi lihnită și jumulită la comandă a fost alimentată de confuzia între Rusia și Iran. Efectul devastator al sancțiunilor aplicate Iranului nu este posibil în Rusia. Cine a fost în stare să comită o asemenea confuzie crede că Rusia este, pur și simplu un stat sprijinit pe o economie primitivă. Nenumărate șarje mascate în analize procentuale riguroase au impus, în ultimii ani, legenda după care Rusia este echivalentul economic al unui sfert de Germanie sau jumătăți de Italie. Poate. Dar numai dacă admitem că sfertul și jumătatea condiționează întregul. Toate aceste evaluări suferă de o mărginire aritmetică în care  nu este loc de raporturi reale. Lăsând la o parte tradiția industrială și educația tehnică ruso-sovietice (avariate dar nu anihilate în ultimii 30 de ani), economia rusă are un atuu mare cât icebergul reperat prea târziu pe Titanic: produce lucrurile de care (și tu) ai nevoie pentru a produce lucuri esențiale. Cele mai vizibile sunt energia și îngrășămintele. Este simplu: rușii pot extrage petrol și gaze și fără vize și fără Dostoievski în librăriile milaneze. În schimb, pâine și încălzire la Milano nu se pot produce fără petrol și gaze din Rusia. Blocul economic european este branșat la priza rusească. Inepția analizelor pro-sancțiuni este șocantă. Forța economiei ruse este egală cu vulnerabilitatea economiei europene. Cine încearcă să stranguleze economia rusă va reuși, mai întâi, să sufoce economia europeană. Din păcate, am trecut și de avertismentul dictat de acest raport elementar. Între timp, am intrat în zona fără întoarcere. Sabotajul care a scos din uz conductele NS1 și NS2, de sub Marea Baltică, este cel mai grav act de vandalism strategic înregistrat în istoria Europei post-belice. Cu incapacitarea celor două conducte de gaz, Europa pierde alimentarea industriilor și populației ei. Acum și pe viitor. Zarurile au fost aruncate la mare adâncime. Ruina europeană este garantată. Germania și UE sunt șah-mat. Nimic nu mai este logic în războiul din Ucraina dar nici logica nici lipsa ei nu pot explica de ce autoarea actului fatal de sub Baltica ar putea fi Rusia. Pentru a-și anihila sursa de venituri și instrumentul de șantaj? Absurd! Este greu de crezut că autorii sabotajului sau cei ce l-au aprobat nu înțeleg ce va urma în Europa. Este și mai greu de crezut că autorii dezastrului de pe fundul Balticii înțeleg ce va urma după ce va urma în Europa! Fără energie sau cu energie la costuri enorme, economiile Europei vor suferi cumplit. Europa riscă, pur și simplu, dezindustrializarea, șomajul de masă și ruina financiară. Haosul politic nu va întârzia. Mișcări masive de protest și partide din ce în ce mai radicale vor slăbi administrațiile, vor respinge ordinea democratică și vor fi gata să ia puterea. În această situație, Europa va fi un bloc inert și impotent, la dispoziția celor ce cred că o pot salva spre a o controla. Dar socoteala este greșită. Cei ce cred că pot captura o Europă anihilată economic suferă de o miopie mult mai avansată decât puterea de judecată. Căci o Europă scoasă din joc duce spre generalizarea crizei. Spre prăbușirea în faliment, dezordine și violență a întregii constelații economice euro-americane. Nimeni nu este  pregătit pentru așa ceva. Riscul istoric este reîntrunirea condițiilor politico-economice de la sfârșitul primului război mondial. Vortexul evitabil care a lansat recesiunea generală din 1929-33 și a pregătit al doilea război mondial. Munții de datorii și bani „răi” înălțați pentru a plăti lockdown-urile și războiul din Ucraina sunt pestre tot singurul peisaj financiar vizibil. Dezmembrarea circuitiului comercial global a început cu restricțiile anti-COViD și se va adânci, odată cu decuplarea blocului BRICS+. La fel ca în 1919, după Versailles, Europa va rămâne bună de plată, cu precădere la ghișeul german, iar cooperarea și schimburile internaționale se vor rarefia până la inexistență. A croi planuri de dominație globală pe aceste baze este iresponsabil. Criza va dezlănțui resentimente turbate și va anima revizionismele cel mai fanteziste. Toată lumea va înțelege că are dreptul și datoria să o ia razna pentru a da lovitura cea mare. Pasul următor va fi și ultimul. Va fi neînchipuit de ușor pentru una din Marile Puteri să comită ireparabilul, în timpul unei crize de grandoare pe care o va prezenta drept justiție cerească. Un schimb de tiruri nucleare este tot ce mai lipsește pentru a pune capăt lumii occidentale. Cum am ajuns aici? Prin deliruri paralele și concurente. Statele Unite au intrat în faza finală a febrei misionare de care suferă de un secol (post-1918). Epoca oamenilor de stat americani educați de tradiția Fondatorilor a trecut. Și odată cu ea filozofia care oprea aventurile imperiale. Orice imperiu sfârșește convins și îngropat de propria grandoare. America încearcă febril să o confirme. De cealaltă parte, Rusia s-a ipostaziat, la limita martiriului, în rolul națiunii alese să salveze creștinătatea și lumea veche. Prima este o relicvă pe care generațiile ce vin o resping, în pasul vioi ce duce spre vid. A doua nu mai există. La un loc, amândouă sunt rezultatul complex, excitant și dezastruos al drogurilor ideologice tari pe care umanitatea și le administrează de prea mult timp. Restul, adică mișcarea care asigură alibiul, entuziasmul și complicitatea populară la dezastru, vine din războiul informațional. Înobilat seducător de lumina luptei pentru libertate, asaltul mediatic a fost devastator. Dar nu pentru Rusia. Ținta reală a fost publicul european intern. Reușita a fost deplină. Opinia standard a publicului este  servitutea militantă. Așa s-a generalizat starea de orbire voluntară care permite oricui să își nimicească bunul simț și să susțină un fals pe care, în cea mai ascunsă cută a sufletului, îl știe fals. Cu certitudinea negativă că, dacă se abate de la acestă îndatotire, va fi descris instantaneu ca „om al lui Putin” și descalificat. Remediul va veni când va fi prea târziu. Cum spunea Orwell: o dată cu ciocnirea de realitate. De obicei pe un câmp de luptă. Sau în sărăcie, mizerie și neputință – noi valori comune și europene.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s