ȚĂRÂNA IERUSALIMULUI ȘI ULTIMA GENERAȚIE.

ȚĂRÂNA IERUSALIMULUI ȘI ULTIMA GENERAȚIE

 O mică unitate de măsură a greutății, „beka”, extrem de rară, inscripționată în ebraica străveche a fost descoperită în molozul de la temelia Zidului de Vest. În perioada primului Templu, „beka” era utilizată pentru a cântări o jumătate de shekel, greutatea monedelor de argint – ca taxă percepută pentru a intra la Muntele Templului. Această unitate străveche a fost descoperită recent de un voluntar care lucra la proiectul „Orașul lui David” din Parcul Național Emek Tzurim din Ierusalim. În Exod 38.26 găsim cuvântul „beka” (o jumătate de șechel) utilizat ca unitate de măsură a greutății darului adus de poporul evreu pentru întreținerea Templului: „O beka pentru fiecare bărbat, adică o jumătate de şekel, după şekelul sanctuarului, pentru fiecare bărbat care a mers să fie numărat, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de bărbaţi.” (Exodul 38:26)(trad. BTF). Arheologul Eli Shukron, care a condus săpăturile pentru Israel Antiquities Authority, declara la conferința de presă: „Pe vremea primului Templu, când se plătea taxa de o jumătate de shekel, nu existau monede, ci lingouri de argint. Pentru a calcula greutatea acestor bucăți de argint, ei așezau pe un taler al cântarului greutatea beka, iar pe celălat taler micile lingouri de argint. Beka avea valoarea unei jumătăți de shekel – taxa pe care orice bărbat de la douăzeci de ani în sus trebuia să o aducă la Templu. Beka era un cuvânt uzual în societate și în limbajul biblic. Poți vedea scris în Biblie „beka” și la ce se folosea, și acum, iat-o, o avem!” „Această greutate, beka, veche de 3000 de ani, inscripționată în ebraica veche, probabil, a fost folosită în timpul Primului Templu și dovedește încă o dată rădăcinile istorice și legătura dintre poporul evreu și Ierusalim” relata Doron Spielman, vice-președintele Fundației Orașul lui David,  finanțatorul săpăturilor arheologice. Este binecunoscută pasiunea Israelului pentru arheologie și entuziasmul cu care întâmpină orice descoperire care demonstrează legătura dintre poporul evreu de astăzi și evreii care au locuit în Israel, în perioada Bibliei. Artefactele inscripționate cu litere ebraice vechi descoperite la Ierusalim sunt privite ca noi dovezi care justifică dreptul la suveranitate a evreilor asupra acestui oraș și asupra teritoriului lui Israel, o replică adusă celor care pretind că evreii sunt invadatori străini care au preluat teritoriul de la proprietarii de drept arabi. Iată că astfel se împlinesc cuvintele psalmistului care a scris următoarele versete, posibil chiar la vremea la care piatra beka cădea în țârâna  Ierusalimului: „Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta. Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa. El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!” (Psalm 102:12-18 – T.M.). Psalmistul întrezărește o vreme în care Domnul se va îndura de Sion, iar poporul evreu se va întoarce în vechea lui capitală. Atunci, spune „Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.”  Iată că arheologii descoperă în țărâna Ierusalimului artefacte care dovedesc adevărul relatărilor Bibliei și confirmă dreptul poporului evreu de a avea acum capitala la Ierusalim, în pofida opoziției națiunilor lumii. Psalmistul continuă să spună că acest lucru va fi scris pentru „neamul de oameni care va veni”. Expresia ebraică este „le dor acharon” care poate fi tradusă ca „ultima generație”. Ultima generație înaintea a ce? Din nou, tot psalmistul ne dă răspunsul: „Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.” Acest verset ne sugerează două situații. În primul rând, cel care se află în spatele  restaurării Sionului (Israel și Ierusalimul redat poporului evreu) este Domnul însuși.  Dumnezeu a  încheiat un legământ cu Avraam prin care îi va da o mulțime de  urmași – prin Isaac și Iacov (copiii lui Israel) și titlul de proprietate asupra țării lui Israel (Geneza 15, 17,26,2-5, 28.13-15, Exodul 6.2-8). Dacă Israel devenea necredincios și neascultator, urma să  fie alungat din țară și împrăștiat în lume; totuși, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, poporul se va reîntoarce pe vechile teritorii (Deuteronom 28, 30) tocmai din pricina legământului făcut cu părinții lor (Avraam, Isaac și Iacov ). Chiar dacă evreii de azi cred sau nu în Dumnezeu și în făgăduințele Bibliei, Dumnezeu este la lucru, la cârma  Istoriei, restaurează Sionul și aduce înapoi poporul evreu pe teritoriul lui Israel. Ieremia 31.10: „Ascultaţi cuvântul Domnului, neamuri (Ebraică „Goyim”=neevrei, neamuri), şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” (Ieremia 31:10). Potrivit cu Ieremia 30:24 aceasta va avea loc în perioada cunoscută ca zilele din urmă (be acharit ha yamim) și atunci „veți înțelege”. Din nou apare întrebarea: Ultimele zile, ultima generație înaintea a ce? Psalmistul spune: „Domnul va zidi Sionul, El se va arăta în  slava Sa.” Cel care se va arăta este împăratul mesianic, Domnul care se va arăta în toată slava Sa. Versetul se leagă cu o serie de profeții din Biblia Evreiască, inclusiv Zaharia 14, când Domnul vine la lupta finală asupra Ierusalimului: „Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi.” (Zaharia 14:3-4). Psalmul 2 este un psalm mesianic care descrie modul cum intervine Dumnezeu atunci când țările lumii se unesc împotriva planului Lui și a lui Mesia: „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” (Psalmi 2:1-3). În ebraică, m’shiacho înseamnă, Unsul Său (Mesia Lui). Cu alte cuvinte, aceste națiuni vor fi anti-Mesia sau anti-Hristos, vor căuta să înlăture influența restrictivă a legii lui Dumnezeu și se unesc  împotriva planului lui Dumnezeu. Este exact ceea ce fac națiunile astăzi, când duhul antihristului și nelegiuirea pun stăpânire pe omenire. Iisus a spus că unul din  semnele zilelor în urmă va fi fărădelegea: „Din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” Cuvântul fărădelege, în limba greacă anomia, înseamnă „împotriva legii lui Dumnezeu”.  Națiunile lumii vor fi împotriva planurilor lui Dumnezeu pentru Israel. La 3 decembrie 2018, Adunarea Generală a ONU, care reprezintă toate națiunile pământului din vremea noastră, a votat șase rezoluții anti-israeliene, din care două  neagă orice legătură a evreilor cu Muntele Templului și Ierusalim. Muntele Templului, locul celor două temple antice evreiești care au existat  pe locul vechi al orașului Ierusalim timp de aproape o mie de ani, este denumit acum doar pe numele musulman, Haram al Sharif. Secretarul general al ONU, Guterres, declara că liderii israelieni și palestinieni trebuie să adopte  rezoluția cu privire la două state, cu „granițele din 1967 și Ierusalimul  capitala ambelor state” – Ierusalimul de Est capitala statului palestinian. Aceasta înseamnă retragerea lui Israel din Orașul Vechi al Ierusalimului și din toate așezările din jurul orașului, în partea de est – cerința minimă de pace a  părții  palestiniene. Prim-ministrul Netanyahu a  repetat în numeroase rânduri că Ierusalimul unit sub suveranitate israeliană este capitala statului Israel. Despre acest conflict scrie Zaharia 12:2-3, o altă profeție pentru zilele din urmă, în care Dumnezeu spune: „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele dimprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.” (Zaharia 12:2-3). Națiunile Unite reprezintă la ora actuală „toate țările lumii”, iar Biblia arată că cei ce se împotrivesc planului lui Dumnezeu de restaurare a Sionului se vor confrunta cu mânia Lui. În Psalmul 2 citim: „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: Totuşi, „Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul -. Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” (Psalmi 2:4-9). Națiunile sunt îndemnate să fie înțelepte, „să laude pe Fiul” și cu pocăință, să-și pună încrederea în El. (Psalmul 2.10-12). Acest Psalm se referă la Fiul și arată  că Mesia Yeshua, Iisus,  Fiul lui Dumnezeu, vine ca Mesia lui Israel să-și ia moștenirea din Sion. Când va reveni, El va conduce națiunile și va rezolva o dată pentru totdeauna chestiunea apar­tenenței Ierusalimului. Toate aceste pasaje se leagă cu relatările lui Iisus din Noul Testament. El a proorocit dărâmarea Templului și Ierusalimului, împrăștierea poporului evreu peste tot în lume în Luca 21.20-24 dar și restaurarea în Ierusalim:  „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.” (Luca 21:20-24). De aici vedem că dispersia evreilor nu va fi  permanentă. Va veni o zi în care Ierusalimul nu va mai fi „călcat” sau condus de Neamuri și „smochinul” vieții naționale a Israelului va înflori din nou: „De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” (Matei 24:32-33, vezi și Luca 21:29-33). Smochinul este simbolul vieții naționale a Israelului în Osea 9.10 și Ieremia 24. Iisus a vorbit despre smochinul care este „tăiat” dacă nu dă rod (Luca 13.6-9). El a blestemat smochinul care nu a dat roade și s-a uscat (Matei 21.19). Ambele pasaje descriu această  uscare a vieții naționale a Israelului care a urmat după răzvrătirea evreilor și dărâmarea Templului și a Ierusalimului în anul 70 d.H.. Așadar, înmugurirea smochinului este reversul acestui proces, adică revigorarea vieții naționale a poporului evreu în țara lui Israel, care are loc în zilele noastre. Iisus a spus că atunci când veți vedea că se întâmplă acest lucru, să știți că este un semn că urmează ceva important, întoarcerea lui Mesia. Înflorirea smochinului – renașterea Israelului ca națiune împreună cu toate celelalte semne care au loc în timpul nostru – sunt un semnal de alarmă pentru lume, care arată că se apropie venirea Domnului. Acum, să ne întoarcem la tema noastră din Psalmul 102,  – când Domnul va restaura Sionul,  poporul evreu se va întoarce în Ierusalim și în țara lui Israel, El se va arăta în slava Lui. Acest eveniment minunat se apropie pentru că, vedem cum evreii se întorc înapoi în țară, cum iubesc pietrele Ierusalimului, iar națiunile antihriste se unesc să lupte împotriva Domnului și a planurilor Sale. Mesia va avea ultimul cuvânt, când va reveni cu mare putere și slavă, va pune capăt războiului asupra Ierusalimului și  va întemeia împărăția  Mesianică. „Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.” (Zaharia 14:9).

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s